tradat de zambet...

- Trag masina pana aici.
Drept aici.
Pana la porumbei, sa nu mai poata sa zboare.
Ochii lui negri sunt patrunsi de oscuritate.
- Mi-o aduce Mos Nicolae...
Iar fata lui se lumineaza.
- Mamaaaaaaaaa bani!!!

Ei nu mai spune...ai maxim 3 ani iar capusorul tau mic a omis deja o parte importanta din propria-i existenta.
Cand auzeam de `fete batrane` mi se parea trist, nu le intelegeam...acum le apreciez.
De `batranii copii` ati auzit?...au 3 ani si vor masini, bani, case si gagici si eventual isi canta tristetea in versuri cu dusmani sau cu Ghita care saracu nu are ce cauta la fata, cu mana goala :))

Unde s-a dus copilaria?
Si-a schimbat si ea polii, s-a petrecut un sfarsit al copilariei iar eu l-am ratat?
Probabil ca eram cu rolele, chinuindu-ma sa fac roata fara covor(doar acasa pe covor imi iese:)) ), sau poate ca eram cuprinsa intr-un loc oarecare, cu iarba imensa si verde, citind o carte cu coperti groase si mancand acadele...

Sau poate ca visam...visam planuri diabolice prin care sa pacalesc maturitatea...
O data m-am deghizat in floare...o jerbera portocalie...dar maturitatea m-a prins...uitasem sa ma ofilesc...

Intr-o noapte m-am trezit zambind...visasem inocenta...visasem infantilitatea fericirii...iar visul acela si-a prins radacinile in mine...

De atunci ma trezesc zambind, zambesc la soare iar el imi e complice...e singurul care imi stie povestea.
Adorm zambind iar luna ma imita...
Inima imi zambeste, la fel si ochii...


Talpile imi zambesc...desculte in iarba.

amiaza torida de noiembrie

Caldura imensa...soarele amiezii mi se scurge printre gene...oameni albastri...nulitate.

Piata Unirii se afunda in siluete iar eu sunt singura in multime.
Zgomot, rasete cristaline, nervi incordati la maxim...liniste.
Ma ridic...ma uit la propriul cadavru, torturat de creatie si scriu, sau cel putin el scrie...eu simt.

Simt viata in orice tresarire, simt gingasia meschina a soarelui, simt vantul ce-mi patrunde privirea fantomatica.

Plang...plang marii sa m-adopte, plang cerului sa nu ma uite, imi plang mie cerandu-mi iertare.
Adorm...adorm in bratele lunii, cu lacrimile inca amare...suspin.

Soarele amiezii isi cere iertare.