continuu..

Imi invadezi spatiul,
Ma umpli de necunoscut,
Ravnesc cunoastere.

Imi dai doar cat
sa nu am destul,
sa vreau mereu mai mult.

Ma atingi cu bucati
de filosofii necunoscute
intelectului dezorientat.

Imi hranesti aviditatea
nestapanita de nimeni si nimic,
Ma controlezi.

Imi posedezi dorinta
nemarginita de mai mult,
de tot.

o dorinta ce porneste
din nimic, si se termina
odata cu prima scanteie a universului.

Odata cu scanteia infima
din sufletul meu bantuit,
complex.

Complexitate fara rost,
Fara noima,
Luata in deradere.

Bataia de joc a universului,
Zambetul energiei infinite,
Suflet boem.

Artist prefacut si tanar,
Arta putreda
inmuiata in nemurire.

Nu am inceput
si nu voi termina niciodata,
Respir cunoastere.

Continuu...