sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Strigat in tacere...

Credeai ca exista?...Eu nu credeam ca exista, stiam ca exista, astepta suspinand in tacere sa-si devoreze existenta.

Tii in mana ochii ei verzi,imensitatea privirii ei te doboara.
Credeai ca ai sa scapi?...nu poti sa scapi...nu vrei sa scapi.
Te intorci sa-i mangai umarul gol, intraga fiinta i se cutremura.
Ai ucis-o fara mila, ignorandu-i pletele blonde.

Nu-ti pasa,...nu-ti pasa de tortura trupului ei, atat timp cat ii tii sufletul in palme , oglindit in ochii ei verzi.

Esti fericit...si totusi nefericirea ti se scurge prin vene...o ignori.
Tristetea sfarsitului te bantuie, te macina...o alungi.

Construiesti,...inalti ziduri in jurul sufletelor voastre.
Va ingropati,... va afundati adanc in iubire.
Nu va pasa...v-ati ucis...v-ati ucis nefiinta.

buze blonde...

Copchil nebun si vesnic tanar,
Flamand de arta si ciudat,
Iubitor de natura si filosofie,
Obsedat de culori si ciudatenii,
Hipnotizat de sunetul ploii, al marii si vantului,
Imbatat de mireasma canellei,
Adormit de vise, visand tacere, strigand iubire,
Mangaiat de plete blonde,
Schilodit de complexitate,
Torturat de propria imaginatie,
Tradat de zambet,
Scufundat in verde,
Izgonit din normalitate,
Pierdut in aroma calda a laptelui cu menta,
Uitat de tacere,
Aruncat in labirintul creatiei,
Creat din nimic, patruns de vesnicie...